marți, 17 februarie 2009

In pas cu moda

.
Ba, ia gata!

Fara surle si trambite, fara trompete si tromboane date in plogosfera bulii, m-am decis... trec pe .ro!

S-ar putea sa fie o moda, dar mi-o asum. Nu stiu exact ce-o sa iasa pe .ro-ul ala, dar am nevoie de o noua provocare, vorba fotbalistului. N-am mai avut rabdare sa invat cum e cu joomla asta, asa ca site-ul arata banal si din topor. Cu timpul poate mai deprind din tainele alea si-l fac sa arate mai "omeneste".

Cei care ma aveti in blogroll, modificati va rog adresa, si imediat cum ma lamuresc cum e treaba, va voi adauga si eu.

Astept propuneri, sugestii, reclamatii, d'astea...

Sa fie intr-un ceas cu cuc...

www.demodaveche.ro


.

duminică, 15 februarie 2009

Nea Rica machit pe aeroport

La intoarcerea rapidistilor din tarile calde, de unde au fost ei in cantonament, o adunatura de microfonisti de la televiziuni ii asteptau pe aeroport. Si n-au gasit nimic interesant de filmat sau de intervievat decat pe nea Rica Raducanu, care se cam afumase pe avion.

Imagini aici.

Omul asta imi e extrem de simpatic, cum cred ca le este multora. Desi a jucat la Steaua si Rapid, si este chiar imaginea clubului Rapid, nu cred ca vreun dinamovist l-a urat vreodata. Il stiu de prin 84, de cand mergeam pe stadion la Crevedia si el era atractia meciului. Si-a incheiat cariera la Avicola Crevedia si era titular, jucand pe pui, cum zicea el, si avea vreo 42 de ani si vreo 100 de kile. Facea circ tot timpul meciului, iar Avicola lua de la 3 in sus. Mi-aduc aminte chair si o deplasare, la Danubiana, cand nea Rica a strans vreo 3000 de oameni pe stadion si i-a binedispus pe parcursul meciului, luand si vreo 4 boabe.

Acum cativa ani, cand mergeam pe Giulesti la Rapid - Dinamo, nea Rica vedea meciul numai de la tunel, de sub peluza oaspete, de langa noi. Niciodata nimeni nu l-a jignit sau i-a luat mortii sau familia... Intotdeauna "ne-am inteles" bine cu el. Chiar dialogam zambind... "Rica, Rica, Rica, are pula mica!" Iar el radea de se caca pe el si ne aplauda, dupa care ne si arata dimensiunea reala. La un momentdat trec doua blonde prin fata lui si inclusiv a noastra. Dupa celebrul "pizda, pizda, hei, hei"... a venit ceva spontan... "Sa va futa Rica, c-are pula mica!". Va inchipuiti reactia blondelor, dar mai ales a lui nea Rica!

Momentul surprins de javrele cu microfon, e haios, dar ce ma mira e ca niciun post de televiziune n-a comentat cum ca ar fi fost machit, desi era evident. Momente ca astea am mai vazut cu Gheorghe Simion, cioara aia de era antrenor la box, tot interviu pe aeroport, praf... si cu Ioan Viorel, cel care comenteaza campionatul Angliei la Eurosport2, cand transmitea live, in stare de muci, fiesta italienilor de dupa finala castigata cu Franta, iar cei din studioul RealitateaTV se tavaleau de ras.

sâmbătă, 14 februarie 2009

Cass

.

Cred ca nu multi dintre cei interesati de huliganism ati vazut filmul asta din 2008. Este facut dupa cartea autobiografica a unuia dintre liderii celebrului grup de huligani ai lui West Ham, ce speria Anglia in anii 80... Inter City Firm

Cass Pennant e numele lui si este povestea vietii lui, a unui huligan negru in lumea albilor. Tipul s-a retras din "activitate", iar acum castiga bani scriind carti si aparand in diverse documentare despre huliganism. A aparut si in The real football factories facut de Danny Dyer si care a rulat pe Discovery.

Filmul e departe de a fi smecher, dar mie mi-a placut destul de mult. E o poveste mai clasica, care nu prea aduce cu baietia din ziua de azi. Negrul care joaca rolul principal e mult prea simpatic pentru un rol de huligan.

"Cand anii 80 au luat sfarsit, la fel s-a intamplat si cu guvernarea Thatcher. Batranicii i se implinise totusi dorinta, huliganismul din fotbal era de domeniul trecutului, datorita ei, dar mult mai probabil din cauza pastilelor Ecstasy. Cine mai vroia sa se bata cu un "E" in el? Erau sanse mai mari de a fi imbratisat decat sa fii lovit la un meci de fotbal..."



Cine il vrea, sa-si lase adresa de mail, sau daca e mai timid, sa-mi dea mail la bmajor2005@yahoo.com

.

luni, 9 februarie 2009

Concurs de blonde

Producatorii emisiunii HappyHour au avut ideea de a le pune un pic la treaba pe fostele membre Blondy. Celebrele frumoase si talentate, Andreea Banica si Cristina Rus au fost puse, chiar daca nu fata in fata, sa concureze la aceasta emisune. Fiecare a venit cu o piesa mai veche pe care a cantat-o live cu trupa emisiunii. Ce a iesit...

Andreea Banica.

Fata asta candva era chiar sexy, acum zici ca arata ca vecina mea de la parter, care sta la o samanta in fata blocului inainte de a-l culca pe ala micu' si de a iesi la disco. Inteleg eu ca e gravida si ca arata a mamica de acum, dar parca n-are destul farmec si talent ca sa se mentina "in top" cu imaginea asta. Imagine ei e fixa... sfarcul si chilotelul. Orice incercare de schimbare o duce in anonimat.
Cu cantatul... Nu prea le are, se vede ca desi e cantareata de 10 ani, nu stie sa stea intre instrumente muzicale. Vocea ei nu e chiar pe felia instrumentatiei, dar primeste un mare ajutor de la fetele redblonde. Observ placut surprins si asta ar trebui sa dea de gandit maimutoilor care asculta melodii d'astea, ca niste oameni priceputi pot face si din dance-urile astea muzica. Bassul ala e creierul...
Parca e usor intimidata de faptul ca nu se mai poate undui si cracana ca in "concertele" ei de pana acum. N-am inteles ce cacat era cu ursul ala de statiune in scena... Parca era ala de se poza cu mamaie la Amara in 86.

Cristina Rus

Fata asta si-a inceput cariera alaturi de doi fatalai, sub numele de Sing Sing BB si cantau o combiantie de rap-manele-etno-dance, un stil foarte la moda atunci. Cum dracu sa ajunga o mare cantareata? Cat era la Blondy i-a mai mers, era servita la pachet cu ailalta, dar acum e servita sub titulatura de Cristina Rus si incearca sa-si vanda imaginea fizica (ca sa nu zic trupul) impreuna cu o piesa-doua de la Moga sau de altul. Ca vocea ei n-o sa vanda niciodata. Nici macar numele ei nu va vinde vreodata, suna ca dracu. Nu am gasit niciodata nimic sexy la ea, nici cand era tanara da' pai acum... parca imi aducea a travestit, asa... poate si din cauza numelui. Arata si se imbraca pe stilul anilor 80.
Cu cantatul... mai prost decat fost ei colega, actuala rivala, Andreea. Iarasi lipsa anilor de cantat live isi spune cuvantul... n-are nicio treaba cu meseria asta. Saraca, la un moment dat chiar nu mai pote sa se tina dupa instrumente si face ce fac incepatorii... renunta... si se preface ca are treaba cu Maruta.

Concluzii... e greu cand nu mai ai butonul la microfon, pe care sa-l pui pe "on" doar cand comunici publicului formula magica a bunei dispozitii... "hai manutele sus, si acolo in spate, uhhh". Fetele ar trebui sa ramana strict la dance-uri lejere si playback ca altfel se expun prea mult si nu mai fac fata, mai ales ca nici fizicul nu le mai ajuta. Si cand vor ajunge sa arate ca Marinela Nitu, nici macar atunci sa nu le apuce dracu nevoia de cantat live, ca ne ducem cu totii la balamuc. Sau ne mutam pe OTV... Baragladina de Marinela a speriat tot platoul cu onomatopeele ei, chiar daca s-a cacat pe ea la inceput si incerca sa le sugereze sa dea negativul mai tare, doar-doar nu i se aude jelitul nenorocit.

duminică, 8 februarie 2009

Soarta lui Pasarila

.
Stiam eu ca soarta asta le aranjeaza ea pe toate, ca o parsiva si cruda divinitate ce parca se amuza uneori de oameni. Ce sanse ar fi avut un sportiv de top sa fie injunghiat mortal, la 4 ani dupa ce abia scapase cu viata dintr-un incident asemanator? Cine se mai gandea ca Marian Cozma va mai fi vreodata injunghiat? Mai intelegeam daca era un obisnuit al strazilor sau daca umbla printre gainari...
Se spune ca nu era usa de biserica, dar asa esti catalogat daca nu dai in spate si nu intorci capul in alta parte.

Dupa tragedia asta, cum sa nu te gandesti ca exista acest animal de prada, numit soarta?!


"Desi lume toata e plina de ura,inimile inca mai sunt pline de iubire"... asa zicea el pe pagina lui de hi5.